berger [ber’ʒer] s.m. (zool.) Rasă de cîini ciobănești, folosiți la paza turmelor; cîine care face parte din această rasă. • pl. -i. /<fr. berger.

BERGER [berjé], aven în SE Franței (masivul Vercors), la SE de Grenoble, la 1.460 m alt. Ad. max.: 1.248 m (a șaptea cavitate a lumii). Descoperit în 1953 de Jo Berger, a constituit prima cavitate în care s-a depășit pragul de 1.000 m (1956).

BERGER, Wilhelm (1929-1993, n. Rupea), compozitor român. Muzică simfonică și vocal-simfonică, muzică de cameră, vocală și instrumentală, în care urmărește sinteza între formele clasice și preclasice cu structuri intonaționale modale de esență modernă. Studii de muzicologie. M. coresp. al Acad. (1991).

BERGER [berjé], Gaston (1896-1960), filozof și psiholog francez. Preocupat de epistemologie și caracteriologie („Cercetări asupra condițiilor cunoașterii”, „Caracter și personalitate”). A aplicat metoda prospectivă în cercetarea viitorului („Fenomenologia timpului și prospectiva”).