beilic s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) 1 Conac, palat în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții Otomane în Țările Române. 2 Vînzare forțată de oi, făcută în favoarea sultanului, la prețuri fixate de turci; dijmă (de oi). 3 Muncă gratuită în folosul unui bei sau al boierilor români. • pl. -uri. /<tc. beylik.

Beilic n. numele mânăstirii sfântului Ioan Gură-de-Aur din Iași.