becquerel [beke’rel] s.m. (fiz.) Unitate de măsură a radioactivității care înlocuiește, în sistemul internațional, vechea unitate curie. • /<fr. becquerel; cf. nm. pr. Henri Becquerel, fizician francez.

BECQUEREL [becrél] 1. Antoine César B. (1788-1878), fizician francez. Contribuții în electricitate (teoria pilelor, galvanometrie), electrochimie (unul dintre fondatorii disciplinei), telegrafie, meteorologie. 2. Edmond B. (1820-1891), fizician francez. Fiul lui B. (1). Lucrări în domeniile spectrografiei, magnetismului, opticii. 3. Henry Antoine B. (1852-1908), fizician francez. Fiul lui B. (2). A descoperit fenomenul de radioactivitate la uraniu (1896). Premiul Nobel (1903), împreună cu P. Curie și Maria Sklodowska-Curie. 4. Jean B. (1878-1953), fizician francez. A continuat lucrările tatălui său, B. (3), și a studiat proprietățile optice și magnetice ale cristalelor.