beci s.n. 1 Pivniță. 2 Închisoare (la subsolul unei clădiri). • pl. -uri. /cf. cuman. peč „cuptor; peșteră”,

Beci – Viena, capitala Austriei: „Hai, mândră, să mă petreci, / Numai până acolo-n Beci” (Bârlea 1924: 101). – Din cuman. beč „fortificat” (DA; Pușcariu), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei (DER).