Aspasia Rar astăzi, prenumele feminin Aspasia reproduce un vechi și tot atît de celebru nume gr. Aspasia, purtat în sec. 5 î.e.n. de către soția lui Pericle, renumită în lumea elenică prin frumusețea, inteligența și cultura sa. Aspásios (grecii foloseau și numele masculin) și Aspasia aveau semnificație clară întrucît corespundeau adj. aspásios, aspasía „plăcut(ă), dorit(ă)”. Folosite și de romani sub formele Aspasius (nume de sclavi, apoi cognomen), Aspasia, vechile nume grecești sînt folosite și de către creștini, dar nu devin calendaristice. Reluat mai tîrziu în Bizanț și în apusul Europei, odată cu moda numelor clasice, Aspasia ajunge și la noi nu de multă vreme, tot pe cale cultă (pentru atestările ceva mai vechi, poate fi luată în considerație și influența neogrecească). Rar și în celelalte țări europene, numele grec are aceeași formă ca în română (cu excepția magh. Aszpázia).

ASPASIA din Milet (sec. 5 î. Hr.), soția lui Pericle. Renumită prin frumusețe și inteligență. Casa ei era frecventată de filozofi, artiști și scriitori celebri.