Altai pl. mare lanț de munți în Azia centrală, bogat în mine de aur și de argint.

ALTAI, sistem muntos în Asia central-estică, la hotarul C.S.I. cu Mongolia și China; divizat în Altaiul Înalt (C.S.I. și Mongolia) și Altaiul Mongol. Lungime: 2.000 km; alt. medie: 1.500-2.500 m; alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Numeroși ghețari. Zăcăminte auroargintifere, polimetalice și de min. de fier.

ALTAIUL ÎNALT (GOV’ ALTAJN [altáin]), sistem muntos în Asia Centrală (C.S.I., Mongolia), alcătuit din granite și gnaise. Lungime: c. 500 km. Alt. med.: 2.400 m. Alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Vegetație de deșert montan.

ALTAIUL MONGOL (MONGOL ALTAJN [altáin] NURUU), sistem muntos cristalin în SV Mongoliei. Lungime: c. 1.500 m. Alt. med.: c. 3.000 m. Alt. max.: 4.362 m (vf. Najramdal Uul). Ghețari (Potanin, 20 km lungime și 2,5 km lățime).

GORNO-ALTAI, rep. autonomă în Federația Rusă, în M-ții Altai, la granița cu Mongolia; 92,6 mii km²; 198 mii loc. (1992). Centrul ad-tiv: Gorno-Altaisk. Expl. forestiere, de min. auro-argentifere, mercur și lignit. Cartofi, orz, grâu. Creșterea bovinelor și ovinelor. Vânătoare.