5 definiții pentru Altai

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Altai pl. mare lanț de munți în Azia centrală, bogat în mine de aur și de argint.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALTAI, sistem muntos în Asia central-estică, la hotarul C.S.I. cu Mongolia și China; divizat în Altaiul Înalt (C.S.I. și Mongolia) și Altaiul Mongol. Lungime: 2.000 km; alt. medie: 1.500-2.500 m; alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Numeroși ghețari. Zăcăminte auroargintifere, polimetalice și de min. de fier.

ALTAIUL ÎNALT (GOV’ ALTAJN [altáin]), sistem muntos în Asia Centrală (C.S.I., Mongolia), alcătuit din granite și gnaise. Lungime: c. 500 km. Alt. med.: 2.400 m. Alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Vegetație de deșert montan.

ALTAIUL MONGOL (MONGOL ALTAJN [altáin] NURUU), sistem muntos cristalin în SV Mongoliei. Lungime: c. 1.500 m. Alt. med.: c. 3.000 m. Alt. max.: 4.362 m (vf. Najramdal Uul). Ghețari (Potanin, 20 km lungime și 2,5 km lățime).

GORNO-ALTAI, rep. autonomă în Federația Rusă, în M-ții Altai, la granița cu Mongolia; 92,6 mii km2; 198 mii loc. (1992). Centrul ad-tiv: Gorno-Altaisk. Expl. forestiere, de min. auro-argentifere, mercur și lignit. Cartofi, orz, grâu. Creșterea bovinelor și ovinelor. Vânătoare.

Intrare: Altai
Altai
substantiv propriu (SP001MS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Altai
  • Altaiul
plural
genitiv-dativ singular
  • Altaiului
plural
vocativ singular
plural