Alep n. (turc. Haleb) cel mai însemnat oraș al Turciei aziatice (Siriei): 128.000 loc. Fabrici de stofe si covoare prețioase.

Paul de Alep m. arhidiacon din Antiohia și autorul Călătoriilor Patriarhului Macarie în Țara Românească, muri pe la 1670.

ALEP (ALEPPO, HALAB), oraș în N Siriei; 1,31 mil. loc. (1989). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Ind. ușoară (textilă) și alim.; ciment. Universitate. Celebră citadelă arabă din ev. mediu; moschei. A cunoscut, succesiv, stăpînirea statelor hittit, Mitanni, Egipt (milen. 3-2 î. Hr.), a perșilor (6-4 î. Hr.); inclusiv prov. romană Siria (64 î. Hr.), apoi în Imp. Bizantin. Cucerit de arabi (636). În sec 12-13, a cunoscut o perioadă de înflorire. Încorporat Imp. Otoman în 1516. A decăzut după deschiderea Canalului Suez. În primul război mondial cucerit de Aliați (1918). În 1920 întră în componența Siriei.

PAUL DE ALEP (pe numele arab Bulos ibn az-Za’im) (1627-1669), cleric ortodox melchit, originar din Siria. În calitate de arhidiacon și secretar particular al patriarhului Macarie de Antiohia, tatăl său, l-a însoțit pe acesta într-o lungă călătorie (1652-1659), vizitând cu acest prilej Moldova și Țara Românească. Relatările sale de călătorie conțin informații geografice, politice, sociale și culturale prețioase privind Țările Române în sec. 17.