Albion n. vechiul nume al Angliei.

Albion (desp. -bi-on) s. propriu n.

Albion (-bi-on) s. propriu n.

ALBION, denumire dată în antic. Britanniei, datorită culorii albe a falezelor ei.

Albion – Nu se poate afirma în mod cert dacă cei vechi au dat Angliei această poreclă de la numele fiului lui Neptun, gigantul Albion, care ar fi descoperit țara și ar fi stăpânit-o 44 de ani; nici dacă, la alegerea denumirii, a contribuit îndeosebi faptul că faleza britanică e de culoare deschisă, aproape albă (de la latinescul „albus” sau de la celticul „alp”). Se știe numai că, de mai multe veacuri, „Albionul” a ajuns numele literar care a desemnat Anglia, pînă cînd cineva – cine, iarăși nu se poate preciza – vorbind despre politica de expansiune a Angliei și despre metodele diplomatice întrebuințate pentru alcătuirea și pentru menținerea imperiului ei colonial, a lansat expresia „perfidul Albion”. Brewer's dictionary of phrase and fable o atribuie lui Napoleon. Nu-i verosimil, deoarece expresia, cu ani în urmă, fusese lozinca revoluției franceze împotriva Angliei, care, după executarea regelui Ludovic al XVI-lea (la 21 ianuarie 1793), a trecut de partea alianței marilor puteri europene îndreptate împotriva Franței republicane. Mai credibilă este ipoteza care consideră că sursa expresiei ar fi vorbele lui Bossuet (1627-1704): „L’Angleterre, ah! la perfide Angleterre”. În articolul „Grivița roșie”, Tudor Arghezi, pomenind de un fost ministru liberal care a însărcinat un detectiv să fure valiza unui personaj englez, conținînd bilanțul beneficiilor unor societăți petroliere de la noi, adaugă cu ironie: „Nu aș putea să jur că sentimentele patriotice au determinat ministrul să dea o lovitură simțită consorțiilor din Albion și aderenților din capitală”. IST.