2 definiții pentru ștecălit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștecăli vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ? / E: mg stikkel] (Ban) A broda (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștecălí, ștecălésc, vb. IV (reg.) a broda.

Intrare: ștecălit
ștecălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștecălit
  • ștecălitul
  • ștecălitu‑
  • ștecăli
  • ștecălita
plural
  • ștecăliți
  • ștecăliții
  • ștecălite
  • ștecălitele
genitiv-dativ singular
  • ștecălit
  • ștecălitului
  • ștecălite
  • ștecălitei
plural
  • ștecăliți
  • ștecăliților
  • ștecălite
  • ștecălitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)