ȚURCĂ³ 👉 TURCĂ.

ȚURCAN I. adj. 🐑 Se zice despre o varietate de oi de rînd, cu lîna lungă, groasă și aspră: berbec ~, oaie ~ă (🖼 5149): lînă ~ă, lînă de la aceste oi: nădragii, recălele, ciorapii, țoalele... sînt făcute... din postav țesut din lînă ~ă, bîrsană și țigaie (PĂC.). II. sm. Berbec țurcan. III. ȚURCANĂ (pl. -ne) sf. 1 🐑 Oaie țurcană ¶ 2 🎩 = ȚURCĂ¹: de sub ~ cădeau plete mărunte (UR.) [comp. ȚURCĂ¹]

ȚURCĂNESC adj. 👕 Căciulă, cușmă țurcănească = ȚURCĂ¹: pe poteca de munte... suia... un om înalt... cu căciula lungă țurcănească (GRIG.); căciula țurcănească, trîntită p’o ureche, îl prindea ca pe-un haiduc (DLVR.); din cînd în cînd trecea pe lîngă ei cîte un tînăr cavaler cu căciula țurcănească (EMIN.); cea mai mare parte era cu cușme țurcănești (ISP.); sarică țurcănească, sarică făcută din lînă țurcană: Cu căciula mocănească, Cu sarica țurcănească (PAMF.) [țurcan].