O definiție pentru țățăi

Explicative DEX

țățăì v. a tremura, a sălta (inima), a se legăna. [Onomatopee].

Intrare: țățăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țățăi
  • țățăire
  • țățăit
  • țățăitu‑
  • țățăind
  • țățăindu‑
singular plural
  • țățăie
  • țățăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiam
  • țățăii
  • țățăisem
a II-a (tu)
  • țățăi
(să)
  • țățăi
  • țățăiai
  • țățăiși
  • țățăiseși
a III-a (el, ea)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăia
  • țățăi
  • țățăise
plural I (noi)
  • țățăim
(să)
  • țățăim
  • țățăiam
  • țățăirăm
  • țățăiserăm
  • țățăisem
a II-a (voi)
  • țățăiți
(să)
  • țățăiți
  • țățăiați
  • țățăirăți
  • țățăiserăți
  • țățăiseți
a III-a (ei, ele)
  • țățăie
(să)
  • țățăie
  • țățăiau
  • țățăi
  • țățăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)