O definiție pentru șupurluire
Arhaisme și regionalisme
șupurlui, pers. 3 sg. șupurluiește, vb. IV refl. (reg.; despre vite) a năpârli.
Intrare: șupurluire
șupurluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||