2 definiții pentru știobărău
Explicative DEX
știobărău s [At: AII, 6 / Pl: ? / E: ns cf știubăroc, știuburoi] (Reg) Știubei1 (6).
Arhaisme și regionalisme
știobărău s.n. (reg.) trunchi de copac scorburos sau scobit care, îngropat în pământ, servește ca ghizd la o fântână puțin adâncă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: știobărău
știobărău substantiv neutru
| substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)