2 definiții pentru șpontuire
Explicative DEX
șpontui vt [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pzi: ~esc / E: șpont2 + -ui cf ger spunden] (Reg; c. i. tablele unei plute) A îmbina cu ajutorul șponturilor2 (2).
Arhaisme și regionalisme
șpontui, șpontuiesc, vb. IV (reg.; despre tablele unei plute) a îmbina cu ajutorul șponturilor tablelor plutelor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șpontuire
șpontuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||