O definiție pentru șondromănire
Arhaisme și regionalisme
șondromăni, șondromănesc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi încet; a sta la taifas. 2. (refl.) a se certa, a se ciondăni.
Intrare: șondromănire
șondromănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||