O definiție pentru șnaițuire
Arhaisme și regionalisme
șnaițui, șnaițuiesc, vb. IV (reg.) a face șnaițuri (cărări) prin pădure, pentru a trage buștenii la vale.
Intrare: șnaițuire
șnaițuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||