4 definiții pentru șleah


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șleah1 sn vz șlag1

ȘLEAH s. n. (Mold.) Drum de mare circulație; itinerar, traseu. Împărații turcești și vezirii lor, pe unde merg cu oști, fac movile în șleavul oștilor. M. COSTIN. Era șleahul oștilor lui. CANTEMIR, HR. Au vădzut vro 40 de turci pe șlah viind de la Camenită. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. ◊ Expr. A ține șleahul (cuiva) = a pîndi venirea cuiva. Au dat peste niște căzaci, ce ținea sleahul turcilor, din niște stînci de piatră. PSEUDO-MUSTE. Variante: șlah (NECULCE), șleav (M. COSTIN: PSEUDO-MUSTE), șlev (NECULCE). Etimologie: pol. szlak, szlach, ucr. šljah. Cf. t r ac t (2).

Intrare: șleah
șleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.