șitoare¹ sf [At: CIHAC II, 389 / V: (reg) cișt~, șist~, șișit~, șișt~, șușt~, șut~ / Pl: ~ori / E: nct] 1 (Reg) Cingătoare (țesută din lână) folosită mai ales de femei Si: brâu (1). 2 (Reg) Fâșie țesută sau împletită, lungă și îngustă, cu care se înfașă copiii Si: fașă. 3 (Trs; Mol) Lizieră (la țesături sau la îmbrăcăminte). 4 (Reg; îf șiștoare) Felie (tăiată dintr-un aliment).

șistoare¹ sf vz șitoare¹

șișitoare sf vz șitoare¹

șiștoare² sf vz șitoare¹

șuștoare¹ sf vz șitoare¹

șutoare sf vz șitoare¹

șitoare, șitori, s.f. (reg.) 1. cingătoare femeiască (țesută din lână); bată, brăcire, brâu. 2. țesătură sau împletitură lungă și îngustă cu care se înfașă copiii. 3. lizieră (la țesături sau la îmbrăcăminte), margine. 4. (în forma: șiștoare) felie (tăiată dintr-un aliment).