O definiție pentru înzăpuși


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ÎNZĂPUȘÍ, înzăpușésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din zăpuși)

Intrare: înzăpuși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înzăpuși
  • ‑nzăpuși
  • înzăpușire
  • ‑nzăpușire
  • înzăpușit
  • ‑nzăpușit
  • înzăpușitu‑
  • ‑nzăpușitu‑
  • înzăpușind
  • ‑nzăpușind
  • înzăpușindu‑
  • ‑nzăpușindu‑
singular plural
  • înzăpușește
  • ‑nzăpușește
  • înzăpușiți
  • ‑nzăpușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înzăpușesc
  • ‑nzăpușesc
(să)
  • înzăpușesc
  • ‑nzăpușesc
  • înzăpușeam
  • ‑nzăpușeam
  • înzăpușii
  • ‑nzăpușii
  • înzăpușisem
  • ‑nzăpușisem
a II-a (tu)
  • înzăpușești
  • ‑nzăpușești
(să)
  • înzăpușești
  • ‑nzăpușești
  • înzăpușeai
  • ‑nzăpușeai
  • înzăpușiși
  • ‑nzăpușiși
  • înzăpușiseși
  • ‑nzăpușiseși
a III-a (el, ea)
  • înzăpușește
  • ‑nzăpușește
(să)
  • înzăpușească
  • ‑nzăpușească
  • înzăpușea
  • ‑nzăpușea
  • înzăpuși
  • ‑nzăpuși
  • înzăpușise
  • ‑nzăpușise
plural I (noi)
  • înzăpușim
  • ‑nzăpușim
(să)
  • înzăpușim
  • ‑nzăpușim
  • înzăpușeam
  • ‑nzăpușeam
  • înzăpușirăm
  • ‑nzăpușirăm
  • înzăpușiserăm
  • ‑nzăpușiserăm
  • înzăpușisem
  • ‑nzăpușisem
a II-a (voi)
  • înzăpușiți
  • ‑nzăpușiți
(să)
  • înzăpușiți
  • ‑nzăpușiți
  • înzăpușeați
  • ‑nzăpușeați
  • înzăpușirăți
  • ‑nzăpușirăți
  • înzăpușiserăți
  • ‑nzăpușiserăți
  • înzăpușiseți
  • ‑nzăpușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înzăpușesc
  • ‑nzăpușesc
(să)
  • înzăpușească
  • ‑nzăpușească
  • înzăpușeau
  • ‑nzăpușeau
  • înzăpuși
  • ‑nzăpuși
  • înzăpușiseră
  • ‑nzăpușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)