16 definiții pentru însovonit zovonit înzovonit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însovonit, ~ă a [At: ȘEZ. III, 75 / V: (înv) înzăv~ / Pl: ~iți, ~e / E: însovoni] (Îrg) Acoperit pe cap cu sovon.

însovoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / V: (înv) înzăv~ / Pzi: ~nesc / E: în- + sovon] (Îrg) A pune pe cap sovon.

înzăvoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / Pzi: ~nesc / E: în + zăvon] (Reg) 1 A îmbrăca cu zăvon. 2 (Pex) A călugări (2).

înzăvonit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzăvoni] (Reg) 1 Înzăvonire (1). 2 (Pex) Călugărire.

înzăvonit2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 550 / Pl: ~iți, ~e / E: înzăvoni] (Reg) 1 Îmbrăcat în zăvon. 2 (Pex) Călugărit2.

ÎNSOVONÍ, însovonesc, vb. IV. Tranz. A pune cuiva sovonul pe cap. [Var.: înzăvoni vb. IV] – Din în- + sovon.

ÎNZĂVONÍ vb. IV. v. însovoni.

înzăvonì v. a pune zăvonul (de mireasă sau de călugăriță).

însovonésc v. tr. (d. sovon). Îmbrac în sovon: femeĭ însovonite (acoperite cu văl, în Egipt. ChN. I, 194). Îmbrac în rasă, călugăresc. V. refl. Mă călugăresc. – Și înzov-, înzăv- și zovonesc. V. înhobotez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSOVONÍ vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)

*ÎNSOVONI vb. (reg.) a îmbălța, a înhobota. (A ~ o mireasă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înzăvoní vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele).

înzăvonít, înzăvonítă, adj. (reg., înv.) 1. acoperit cu voal. 2. călugărit. 3. cu perdele, perdeluit.

Intrare: însovonit
zovonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zovonit
  • zovonitul
  • zovonitu‑
  • zovoni
  • zovonita
plural
  • zovoniți
  • zovoniții
  • zovonite
  • zovonitele
genitiv-dativ singular
  • zovonit
  • zovonitului
  • zovonite
  • zovonitei
plural
  • zovoniți
  • zovoniților
  • zovonite
  • zovonitelor
vocativ singular
plural
însovonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însovonit
  • ‑nsovonit
  • însovonitul
  • însovonitu‑
  • ‑nsovonitul
  • ‑nsovonitu‑
  • însovoni
  • ‑nsovoni
  • însovonita
  • ‑nsovonita
plural
  • însovoniți
  • ‑nsovoniți
  • însovoniții
  • ‑nsovoniții
  • însovonite
  • ‑nsovonite
  • însovonitele
  • ‑nsovonitele
genitiv-dativ singular
  • însovonit
  • ‑nsovonit
  • însovonitului
  • ‑nsovonitului
  • însovonite
  • ‑nsovonite
  • însovonitei
  • ‑nsovonitei
plural
  • însovoniți
  • ‑nsovoniți
  • însovoniților
  • ‑nsovoniților
  • însovonite
  • ‑nsovonite
  • însovonitelor
  • ‑nsovonitelor
vocativ singular
plural
înzovonit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înzovonit
  • ‑nzovonit
  • înzovonitul
  • înzovonitu‑
  • ‑nzovonitul
  • ‑nzovonitu‑
  • înzovoni
  • ‑nzovoni
  • înzovonita
  • ‑nzovonita
plural
  • înzovoniți
  • ‑nzovoniți
  • înzovoniții
  • ‑nzovoniții
  • înzovonite
  • ‑nzovonite
  • înzovonitele
  • ‑nzovonitele
genitiv-dativ singular
  • înzovonit
  • ‑nzovonit
  • înzovonitului
  • ‑nzovonitului
  • înzovonite
  • ‑nzovonite
  • înzovonitei
  • ‑nzovonitei
plural
  • înzovoniți
  • ‑nzovoniți
  • înzovoniților
  • ‑nzovoniților
  • înzovonite
  • ‑nzovonite
  • înzovonitelor
  • ‑nzovonitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însovoni înzăvonire înzăvonit zovoni înzăvoni înzovoni

etimologie:

  • în- + sovon
    surse: DLRM