7 definiții pentru înscorțoșare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înscorțoșare sf [At: DAMÉ, T. 30 / Pl: ări / E: înscorțoșa] (Rar) 1 Acoperire cu scoarță. 2 Transformare în scoarță.

ÎNSCORȚOȘÁ, înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.

ÎNSCORȚOȘÁ, înscorțoșez, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A prinde sau a face ca ceva să prindă scoarță. – În + scorțos.

înscorțoșa [At: PAMFILE, A. R. 57 / Pzi: ez / E: în- + scorțos] (Rar) 1-2 vtr (A prinde sau) a face ca ceva să prindă scoarță. 3 vr A se transforma în scoarță.

înscorțoșéz (mă) v. refl. Devin scorțos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înscorțoșá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșắm; conj. prez. 3 înscorțoșéze; ger. înscorțoșấnd

înscorțoșá vb., ind. prez. 3 sg. înscorțoșeáză, 1 pl. înscorțoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înscorțoșéze; ger. înscorțoșând


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înscorțoșáre s.f. (reg.; despre limba boilor) acoperire cu un fel de scoarță, provenită din anumite boli.

Intrare: înscorțoșare
înscorțoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înscorțoșare
  • ‑nscorțoșare
  • înscorțoșarea
  • ‑nscorțoșarea
plural
  • înscorțoșări
  • ‑nscorțoșări
  • înscorțoșările
  • ‑nscorțoșările
genitiv-dativ singular
  • înscorțoșări
  • ‑nscorțoșări
  • înscorțoșării
  • ‑nscorțoșării
plural
  • înscorțoșări
  • ‑nscorțoșări
  • înscorțoșărilor
  • ‑nscorțoșărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)