16 definiții pentru înnobilat (adj.) înnobilit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOBILÁT, -Ă, înnobilați, -te, adj. 1. Care a primit un titlu de noblețe; fig. devenit mai distins, mai rafinat. 2. (Despre animale sau plante) Care și-a îmbunătățit calitatea. ♦ (Despre substanțe sau materiale) Care și-a îmbunătățit proprietățile prin procedee fizice sau chimice. – V. înnobila.

ÎNNOBILÁT, -Ă, înnobilați, -te, adj. 1. Care a primit un titlu de noblețe; fig. devenit mai distins, mai rafinat. 2. (Despre animale sau plante) Care și-a îmbunătățit calitatea. ♦ (Despre substanțe sau materiale) Care și-a îmbunătățit proprietățile prin procedee fizice sau chimice. – V. înnobila.

înnobilat2, ~ă a [At: MACEDONSCKI, O. I, 267 / V: ~lit / S și: îno~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnobila] 1 (D. persoane) Care a primit un titlu de noblețe. 2 (Fig) Care a devenit mai distins, mai rafinat. 3 (D. rase de animale) Care are calități îmbunătățite. 4 (D. specii de plante) Ameliorat. 5 (D. substanțe, materiale) Care are proprietăți îmbunătățite prin procedee fizice sau chimice.

ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. 1. Tranz. A învesti o persoană cu un titlu de noblețe. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. Tranz. și refl. (pas.) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după fr. anoblir și ennoblir).

înnobila [At: CONTEMP., 1948, nr. 113, 9/1 / S și: îno~ / V: (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: în- + nobil] 1 vt A da unei persoane un titlu de noblețe Si: (Trs) a înnobilita. 2-3 vtr (Fig) (A face ca cineva să devină sau) a deveni mai distins, mai rafinat. 4-5 vtr A (se) îmbunătăți calitatea (unei rase de animale sau a) unei specii de plante. 6-7 vtr A (se) îmbunătăți, prin procedee fizice sau chimice, proprietățile unor materiale, substanțe.

înnobilit2, ~ă a vz înnobilat2

ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblețe. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța. 2. Tranz. și refl. (pas.) A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – În + nobil (după fr. anoblir și ennoblir).

ÎNNOBILÁ, înnobilez, vb. I. Tranz. 1. (În orînduirea feudală) A da unei persoane un titlu de noblețe. 2. Fig. (Cu privire la oameni sau la manifestările și înfățișarea lor) A face mai distins, mai fin; a înălța. Femeile bătrîne... poartă în unele zile pe cap, liniștite și grave, o maramă lungă de borangic, care le înnobilează profilul. BOGZA, C. O. 371. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității, rămîn numai popoarele care și-au înnobilat sufletul. SADOVEANU, E. 62. 3. (Cu privire la animale și plante) A îmbunătăți calitatea unei specii sau a unei rase; a ameliora. ♦ (Cu privire la materiale) A îmbunătăți proprietățile prin procedee fizice sau chimice.

ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. (Ist.) A da cuiva un titlu de noblețe, a face nobil. 2. (Fig.) A face mai bun, mai fin; a înălța. 3. A îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, a unor plante etc.). ♦ A îmbunătăți calitățile unui material etc. [După fr. anoblir, ennoblir].

ÎNNOBILÁ vb. I. tr. 1. a da cuiva un titlu de noblețe. 2. a îmbunătăți, a ameliora specia, rasa (unor animale, plante). ◊ a îmbunătăți calitățile unui material etc. II. tr., refl. a (se) face mai bun, mai fin. (după fr. ennoblir)

A SE ÎNNOBILÁ mă ~éz intranz. A deveni (mai) nobil; a căpăta noblețe, grandoare morală. /în + nobil

A ÎNNOBILÁ ~éz tranz. 1) A face să se înnobileze. 2) ist. A învesti cu un titlu de noblețe; a primi în rândul nobililor. 3) A îmbunătăți, conferind proprietăți superioare. ~ o rasă de animale. ~ o specie de plante. ~ un aliaj. /în + nobil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnobilá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnobileáză

înnobilá vb., ind. prez. 1 sg. înnobiléz, 3 sg. și pl. înnobileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNOBILÁ vb. (înv.) a evghenisi, a nobilita, (înv. fig.) a înălța. (L-a ~ conte.)

ÎNNOBILA vb. (înv.) a evghenisi, a nobilita, (înv. fig.) a înălța. (L-a ~ duce.)

Intrare: înnobilat (adj.)
înnobilat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnobilat
  • ‑nnobilat
  • înnobilatul
  • înnobilatu‑
  • ‑nnobilatul
  • ‑nnobilatu‑
  • înnobila
  • ‑nnobila
  • înnobilata
  • ‑nnobilata
plural
  • înnobilați
  • ‑nnobilați
  • înnobilații
  • ‑nnobilații
  • înnobilate
  • ‑nnobilate
  • înnobilatele
  • ‑nnobilatele
genitiv-dativ singular
  • înnobilat
  • ‑nnobilat
  • înnobilatului
  • ‑nnobilatului
  • înnobilate
  • ‑nnobilate
  • înnobilatei
  • ‑nnobilatei
plural
  • înnobilați
  • ‑nnobilați
  • înnobilaților
  • ‑nnobilaților
  • înnobilate
  • ‑nnobilate
  • înnobilatelor
  • ‑nnobilatelor
vocativ singular
plural
înnobilit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnobilit
  • ‑nnobilit
  • înnobilitul
  • ‑nnobilitul
  • înnobili
  • ‑nnobili
  • înnobilita
  • ‑nnobilita
plural
  • înnobiliți
  • ‑nnobiliți
  • înnobiliții
  • ‑nnobiliții
  • înnobilite
  • ‑nnobilite
  • înnobilitele
  • ‑nnobilitele
genitiv-dativ singular
  • înnobilit
  • ‑nnobilit
  • înnobilitului
  • ‑nnobilitului
  • înnobilite
  • ‑nnobilite
  • înnobilitei
  • ‑nnobilitei
plural
  • înnobiliți
  • ‑nnobiliți
  • înnobiliților
  • ‑nnobiliților
  • înnobilite
  • ‑nnobilite
  • înnobilitelor
  • ‑nnobilitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnobilat (adj.) înnobilit

  • 1. Care a primit un titlu de noblețe.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat Devenit mai distins, mai rafinat.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre animale sau plante) Care și-a îmbunătățit calitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. (Despre substanțe sau materiale) Care și-a îmbunătățit proprietățile prin procedee fizice sau chimice.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înnobila
    surse: DEX '09 DEX '98

înnobila înnobilare înnobilat înnobilit

  • 1. tranzitiv A învesti o persoană cu un titlu de noblețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. tranzitiv reflexiv figurat A face ca cineva să devină sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) înălța.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: înălța antonime: abrutiza attach_file 2 exemple
      exemple
      • Femeile bătrîne... poartă în unele zile pe cap, liniștite și grave, o maramă lungă de borangic, care le înnobilează profilul. BOGZA, C. O. 371.
        surse: DLRLC
      • Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității, rămîn numai popoarele care și-au înnobilat sufletul. SADOVEANU, E. 62.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv pasiv A (se) îmbunătăți calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) îmbunătăți proprietățile unor substanțe, unor materiale prin procedee fizice sau chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ameliora îmbunătăți

etimologie:

  • În + nobil
    surse: DEX '09 DEX '98