2 definiții pentru înnobilat (s.n.)
Explicative DEX
înnobilat1 sn [At: DA ms / V: ~lit / S și: îno~ / Pl: ~uri / E: înnobila] 1-6 Înnobilare (1-6).
înnobilit1 sn vz înnobilat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înnobilat (s.n.)
înnobilat (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înnobilit (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „înnobilat” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3