2 definiții pentru înnobilat (s.n.) înnobilit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnobilat1 sn [At: DA ms / V: ~lit / S și: îno~ / Pl: ~uri / E: înnobila] 1-6 Înnobilare (1-6).

Intrare: înnobilat (s.n.)
înnobilat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnobilat
  • ‑nnobilat
  • înnobilatul
  • înnobilatu‑
  • ‑nnobilatul
  • ‑nnobilatu‑
plural
  • înnobilaturi
  • ‑nnobilaturi
  • înnobilaturile
  • ‑nnobilaturile
genitiv-dativ singular
  • înnobilat
  • ‑nnobilat
  • înnobilatului
  • ‑nnobilatului
plural
  • înnobilaturi
  • ‑nnobilaturi
  • înnobilaturilor
  • ‑nnobilaturilor
vocativ singular
plural
înnobilit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnobilit
  • ‑nnobilit
  • înnobilitul
  • ‑nnobilitul
plural
  • înnobilituri
  • ‑nnobilituri
  • înnobiliturile
  • ‑nnobiliturile
genitiv-dativ singular
  • înnobilit
  • ‑nnobilit
  • înnobilitului
  • ‑nnobilitului
plural
  • înnobilituri
  • ‑nnobilituri
  • înnobiliturilor
  • ‑nnobiliturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)