O definiție pentru înnăbușeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂBUȘEÁLĂ, înnăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Din înnăbuși + suf. -eală.

Intrare: înnăbușeală
înnăbușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnăbușea
  • ‑nnăbușea
  • înnăbușeala
  • ‑nnăbușeala
plural
  • înnăbușeli
  • ‑nnăbușeli
  • înnăbușelile
  • ‑nnăbușelile
genitiv-dativ singular
  • înnăbușeli
  • ‑nnăbușeli
  • înnăbușelii
  • ‑nnăbușelii
plural
  • înnăbușeli
  • ‑nnăbușeli
  • înnăbușelilor
  • ‑nnăbușelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)