3 definiții pentru înjunghietor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

Intrare: înjunghietor (s.n.)
înjunghietor3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarele
  • ‑njunghietoarele
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietoare
  • ‑njunghietoare
  • înjunghietoarelor
  • ‑njunghietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjunghietor (s.n.)

  • 1. Altar pe care se face sacrificarea.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: junghietor

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98