O definiție pentru înghițit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înghițit, ~ă a [At: COȘBUC, AE. 14 / Pl: ~iți, ~e / E: înghiți] 1 Introdus în esofag prin înghițire (1). 2 (Pex) Mâncat. 3 (Pex) Absorbit. 4 (Fig) Dispărut. 5 (Fig) Suportat. 6 (Fig) Ascuns. 7 (Fig; d. un sentiment) Reprimat. 8 (D. cuvinte, silabe) Omis. 9 (D. aer, fum) Inhalat. 10 (D. avere) Risipit. 11 (D. avere) Însușit de altcineva. 12 Înconjurat din toate părțile. 13 (D. un text) Citit cu repeziciune. 14 (D. manifestări de tristețe, de bucurie) Reținut. 15 (Fig) Făcut împotriva voinței.

Intrare: înghițit (adj.)
înghițit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghițit
  • ‑nghițit
  • înghițitul
  • înghițitu‑
  • ‑nghițitul
  • ‑nghițitu‑
  • înghiți
  • ‑nghiți
  • înghițita
  • ‑nghițita
plural
  • înghițiți
  • ‑nghițiți
  • înghițiții
  • ‑nghițiții
  • înghițite
  • ‑nghițite
  • înghițitele
  • ‑nghițitele
genitiv-dativ singular
  • înghițit
  • ‑nghițit
  • înghițitului
  • ‑nghițitului
  • înghițite
  • ‑nghițite
  • înghițitei
  • ‑nghițitei
plural
  • înghițiți
  • ‑nghițiți
  • înghițiților
  • ‑nghițiților
  • înghițite
  • ‑nghițite
  • înghițitelor
  • ‑nghițitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)