opțiuni
2 definiții pentru încuietor

Explicative DEX

încuietor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 22 / Pl: ~i, ~oare / E: încuia + -(ă)tor] 1-2 sf, a (Dispozitiv) care încuie ceva. 3 sf (D. oameni; îe) A avea două chei pentru o ~oare A fi șiret. 4 sf (Fig) Situație grea în care se află cineva. 5-6 sf, a (Fig) (Problemă) care nu are răspuns. 7 sf (Pop) Ghicitoare.

Ortografice DOOM

încuietor adj. m., pl. încuietori; f. sg. și pl. încuietoare

Intrare: încuietor
încuietor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuietor
  • ‑ncuietor
  • încuietorul
  • încuietoru‑
  • ‑ncuietorul
  • ‑ncuietoru‑
  • încuietoare
  • ‑ncuietoare
  • încuietoarea
  • ‑ncuietoarea
plural
  • încuietori
  • ‑ncuietori
  • încuietorii
  • ‑ncuietorii
  • încuietoare
  • ‑ncuietoare
  • încuietoarele
  • ‑ncuietoarele
genitiv-dativ singular
  • încuietor
  • ‑ncuietor
  • încuietorului
  • ‑ncuietorului
  • încuietoare
  • ‑ncuietoare
  • încuietoarei
  • ‑ncuietoarei
plural
  • încuietori
  • ‑ncuietori
  • încuietorilor
  • ‑ncuietorilor
  • încuietoare
  • ‑ncuietoare
  • încuietoarelor
  • ‑ncuietoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)