O definiție pentru încheietor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHEIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor

Intrare: încheietor (adj.)
încheietor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: NODEX
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorul
  • încheietoru‑
  • ‑ncheietorul
  • ‑ncheietoru‑
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarea
  • ‑ncheietoarea
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorii
  • ‑ncheietorii
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarele
  • ‑ncheietoarele
genitiv-dativ singular
  • încheietor
  • ‑ncheietor
  • încheietorului
  • ‑ncheietorului
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarei
  • ‑ncheietoarei
plural
  • încheietori
  • ‑ncheietori
  • încheietorilor
  • ‑ncheietorilor
  • încheietoare
  • ‑ncheietoare
  • încheietoarelor
  • ‑ncheietoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încheietor (adj.)

  • 1. Care încheie; cu funcția de a încheia.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Încheia + sufix -tor.
    surse: NODEX