O definiție pentru îmbulinare
Argou
a o îmbulina expr. a se încurca, a o încurca; a avea de înfruntat un necaz.
Intrare: îmbulinare
îmbulinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)