3 definiții pentru îmbrăcinare
Explicative DEX
îmbrăcina vtr [At: LB / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbrăcin / E: în- + brăcină] (Îrg) 1-2 A(-și) lega izmenele cu brăcinarul. 3-4 A (se) încinge cu brăcina.
❍ ÎMBRĂCINA (-inez) vb. refl. Trans. Oaș. A-și lega, a-și prinde nădragii, pantalonii [brăcină].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
îmbrăcina, îmbrăcinez, vb. I (reg.) a-și lega brăcinarul, a-și lega izmenele cu brăcinarul; a (se) încinge, a (se) îmbrâna.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbrăcinare
îmbrăcinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)