ÎMBRĂȚIȘA (-ișez), Mold. Trans. ÎMBRĂȚOȘA (-oșez) I. vb. tr. 1 A strînge, a cuprinde în brațe: dacă se vazu scăpat, îmbrățișă pe mîntuitorul său și-i mulțumi (ISP.); pe toți îi îmbrățoșa cu dragoste (VLAH.) ¶ 2 A întreprinde, a se apuca de ceva: ~ tot felul de lucrări; ~ o carieră ¶ 3 A concepe în întregime cu mintea: ~ o știință ¶ 4 A adopta, a primi: nu mă îndoiesc că îmbrățișase catolicismul (I.-GH.). II. vb. refl. A se strînge, a se cuprinde în brațe [brățiș].

îmbrățoșá, îmbrățoșez, v.t. (reg.) 1. A lua în brațe, a strânge în brațe: „Cupcea, când să bătea, își lua cuțitu' în dinți, îmbrățoșa câte patru oșeni deodată...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 294). 2. A îmbrățișa (o idee), a accepta: „...vedem pe Latzk, fiul voievodului Bogdan maramureșean, îmbrățoșănd legea catolică în anul 1372” (Mihaly, 1900: 94; dipl. 40). – Var. a lui îmbrățișa (DEX, MDA).