2 definiții pentru îmbăligare
Explicative DEX
îmbăliga vtr [At: CALENDARIU (1814), 168/24 / S și: (înv) înb~ / V: (înv) ~lega / Pzi: 3 îmbaligă / E: în- + băliga] (Înv) 1-2 A (se) băliga.
Arhaisme și regionalisme
îmbăliga, pers. 3 sg. îmbaligă, vb. I refl. (reg.) a se băliga.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbăligare
îmbăligare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)