PREPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din familia galinaceelor, de culoare galben-cafenie, vărgată pe spate; trăiește prin ierburi și prin semănături și e vînată pentru carnea ei (Coturnix coturnix); pitpalac. Vînător de iepuri și de prepelițe. NEGRUZZI, S. I 319. ◊ Expr. (Familiar) A se înțelege ca gîsca cu prepelița = a nu se înțelege de loc. Jupîn Traicule, ne înțelegem ca gîsca cu prepelița. GALACTION, O. I 177. A căuta coada prepeliței = a căuta un lucru inexistent, a căuta în zadar. A prinde prepelița de coadă v. coadă. – Pl. și: (Mold.) prepeliți (SADOVEANU, O. V 39, EMINESCU, N. 139).