2 definiții pentru ștuculeț
Arhaisme și regionalisme
ȘTUCULEȚ s.n. v. știuculeț.
ștuculeț, ștuculețe, s.n. (înv. și reg.) V. ștucșor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștuculeț
ștuculeț substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)