2 definiții pentru șimitui

Explicative DEX

șimitui vt [At: ALR II/I, 3786/574 / Pzi: ~esc / E: mg simit] (Reg; c. i. pereți) A murai1.

Regionalisme / arhaisme

șimitui, șimituiesc, vb. IV (reg.; despre pereți) a murui.

Intrare: șimitui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șimitui
  • șimituire
  • șimituit
  • șimituitu‑
  • șimituind
  • șimituindu‑
singular plural
  • șimituiește
  • șimituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șimituiesc
(să)
  • șimituiesc
  • șimituiam
  • șimituii
  • șimituisem
a II-a (tu)
  • șimituiești
(să)
  • șimituiești
  • șimituiai
  • șimituiși
  • șimituiseși
a III-a (el, ea)
  • șimituiește
(să)
  • șimituiască
  • șimituia
  • șimitui
  • șimituise
plural I (noi)
  • șimituim
(să)
  • șimituim
  • șimituiam
  • șimituirăm
  • șimituiserăm
  • șimituisem
a II-a (voi)
  • șimituiți
(să)
  • șimituiți
  • șimituiați
  • șimituirăți
  • șimituiserăți
  • șimituiseți
a III-a (ei, ele)
  • șimituiesc
(să)
  • șimituiască
  • șimituiau
  • șimitui
  • șimituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)