2 definiții pentru înfrântură

Explicative DEX

înfrântu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 53/2 / Pl: ~ri / E: înfrânt + -ură] 1 (Înv) Înfrângere (9). 2 (Mpp) Blenoragie.

Arhaisme și regionalisme

înfrântu s.f. (înv.) înfrângere.

Intrare: înfrântură
înfrântură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrântu
  • ‑nfrântu
  • înfrântura
  • ‑nfrântura
plural
  • înfrânturi
  • ‑nfrânturi
  • înfrânturile
  • ‑nfrânturile
genitiv-dativ singular
  • înfrânturi
  • ‑nfrânturi
  • înfrânturii
  • ‑nfrânturii
plural
  • înfrânturi
  • ‑nfrânturi
  • înfrânturilor
  • ‑nfrânturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)