2 definiții pentru înfrunțitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfrunțitură sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~ri / E: înfrunți + -tură] (Îvp) 1-3 Înfrunțit1 (1-3).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfrunțitură s.f. (reg., înv.) lucrare începută, dar neterminată; înfrunțeală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfrunțitură
înfrunțitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)