Definiția cu ID-ul 50244:

ZMÉURĂ s. f. ~ (prob. dintr-o formă primitivă *smeu, cu pl. neutru smeuri, de unde forma de sg. prezentă; relația cu zmeu este posibilă, deși nu pare clară și nu explică nici echivalentul macedoromân asńură; etimonul *meulum < meum = acantă nu pare convingător; orig. neogreacă este improbabilă; este posibil să fie vorba despre o răd. sl. sm(r)- care indică un fruct sau obiect încrețit, cu zbârcituri, cf. rus. smoródina = coacăză, smorčok = zbârciog, smorstennyĩ = încrețit, sb. smigj, smrec, smreka = ienupăr, bg. smrăštjam = a încreți – cf. smorodin; din rom. > ngr. σμέουρον, tc. izmavula)