opțiuni

3 definiții pentru zen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEN s. n. Sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii. (din fr. zen)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

zen s. n. Doctrină religioasă autonomă hindusă, bazată pe budism, care pune accentul pe contemplația mistică și dezvoltă credința în iluminarea interioară instantanee. A fost elaborată în India de călugărul hindus Bodhidharma în sec. 6 d. Hr. și a pătruns și în Japonia în sec. 16-17, unde astăzi este foarte răspândită mai ales ca doctrină filozofică profană. – Din fr. zen.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zen s. invar. (tox.) LSD-25.

Intrare: zen
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zen
  • zenul
  • zenu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • zen
  • zenului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zen

  • 1. Sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii.
    surse: MDN '00

etimologie: