Definiția cu ID-ul 938904:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÎRCITÚRĂ, zbîrcituri, s. f. încrețitură a pielii de pe față și de pe mîini (de obicei la oamenii în vîrstă); cută, creț. Puțin îmbătrînit, cu zbîrcituri la coada ochilor. BASSARABESCU, S. N. 54. Fruntea, fără nici o zbîrcitură, arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ Încrețitură formată pe coaja unui fruct care începe să se usuce. Măr plin de zbîrcituri.