2 intrări

O definiție


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBÂRCĂCÍ, zbârcăcésc, vb. IV. Tranz. A face dezordine; a strica, a distruge. (din zbâr)

Intrare: zbârcăcit
zbârcăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârcăcit
  • zbârcăcitul
  • zbârcăcitu‑
  • zbârcăci
  • zbârcăcita
plural
  • zbârcăciți
  • zbârcăciții
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitele
genitiv-dativ singular
  • zbârcăcit
  • zbârcăcitului
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitei
plural
  • zbârcăciți
  • zbârcăciților
  • zbârcăcite
  • zbârcăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârcăci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârcăci
  • zbârcăcire
  • zbârcăcit
  • zbârcăcitu‑
  • zbârcăcind
  • zbârcăcindu‑
singular plural
  • zbârcăcește
  • zbârcăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârcăcesc
(să)
  • zbârcăcesc
  • zbârcăceam
  • zbârcăcii
  • zbârcăcisem
a II-a (tu)
  • zbârcăcești
(să)
  • zbârcăcești
  • zbârcăceai
  • zbârcăciși
  • zbârcăciseși
a III-a (el, ea)
  • zbârcăcește
(să)
  • zbârcăcească
  • zbârcăcea
  • zbârcăci
  • zbârcăcise
plural I (noi)
  • zbârcăcim
(să)
  • zbârcăcim
  • zbârcăceam
  • zbârcăcirăm
  • zbârcăciserăm
  • zbârcăcisem
a II-a (voi)
  • zbârcăciți
(să)
  • zbârcăciți
  • zbârcăceați
  • zbârcăcirăți
  • zbârcăciserăți
  • zbârcăciseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârcăcesc
(să)
  • zbârcăcească
  • zbârcăceau
  • zbârcăci
  • zbârcăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)