2 definiții pentru zădărâtor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zădărâtor, ~oare smf, a [At: ȘINCAI, HR. III, 209/32 / V: ~ritor / Pl: ~i, ~oare / E: zădărî + -tor] (Înv) 1-2 smf, a Provocator (1-2). 3-4 smf, a Sâcâitor (1-2). 5 a (D. substanțe) Tonic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂDĂRÂTÓR, -OÁRE, zădărâtóri, -oáre, adj. Iritant, agasant, enervant. (din zădărî + suf. -tor; cf. ijderi)

Intrare: zădărâtor
zădărâtor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădărâtor
  • zădărâtorul
  • zădărâtoru‑
  • zădărâtoare
  • zădărâtoarea
plural
  • zădărâtori
  • zădărâtorii
  • zădărâtoare
  • zădărâtoarele
genitiv-dativ singular
  • zădărâtor
  • zădărâtorului
  • zădărâtoare
  • zădărâtoarei
plural
  • zădărâtori
  • zădărâtorilor
  • zădărâtoare
  • zădărâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)