Definiția cu ID-ul 1353100:
Arhaisme și regionalisme
zăcălắu, s.n. (reg.) Locul unde se odihnesc vitele la amiaz; staniște, merizuș. – Din zac (zăcea) + suf. -ălău (MDA).
zăcălắu, s.n. (reg.) Locul unde se odihnesc vitele la amiaz; staniște, merizuș. – Din zac (zăcea) + suf. -ălău (MDA).