zâlizâtúră, zâlizâturi, (zălezâtură, zălizâtură), s.f. (reg.) Boală provocată de subnutriție: „De zâlizâturi să să curățască, / Să rămâie curat, luminat” (Ștețco, 1990: 82). ■ „Descântecul se folosește la copii, atunci când nu se dezvoltă normal, sunt exagerat de slabi” (Idem). – Din zălezi „a obosi, a slăbi” + suf. -tură (DEX, MDA).

zâlizâtură, zâlizâturi, (zălezâtură, zălizâtură), s.n. – (reg.) Boală provocată de subnutriție: „De zâlizâturi să să curățască, / Să rămâie curat, luminat” (Ștețco, 1990: 82). „Descântecul se folosește la copii, atunci când nu se dezvoltă normal, sunt exagerat de slabi” (idem). – Din zălezi „a obosi, a slăbi” + suf. -tură (DEX, MDA