vutcă¹ s.f. (înv.) Rachiu; spec. un fel de lichior (care se prepara în casă). Iar cinstiții boieri, ridică el glasul, au să binevoiască să adaste aici, îndeletnicindu-se, pe lîngă cafea, c-o vutcă tare bună de vișine (SADOV.). ♦ (la pl.) Varietăți de vutcă. Boierii, sus, beau vutce cu fesurile și cu papucii cucoanelor (ALECS.). • pl. vutci, -ce. /<pol. wódka.