voodoo [’vudu] s.f. (relig.) Complexul riturilor derivate din culturile africane, răspîndite în Antile (mai ales în Haiti), unde s-au afirmat ca religie națională, în cadrul cărora spiritele sînt invocate prin dansuri și cîntece ritmice urmate de intrarea în transă, considerată ca posesiune sau identificare cu spiritul invocat. ◊ (adj.) Practici voodoo. ♦ Spec. Magie neagră. • /<engl. voodoo.

voodoo adj. (americanism) Relativ la practicile cultului negro-american cu același nume ◊ „Practicile voodoo” ◊ „22” 39/96 p. 2; v. și manipula (1993) [pron. vudu] (din engl. americ. voodoo)

+voodoo (engl.) [pron. vudu] s. n., art. voodoo-ul [pron. vuduul]

VOODOO (VODU, VUDU, WOODOO) (< engl. americ.) subst. Ansamblu de credințe și practici magice, apărut în sec. 18 în ins. Haiti în rândul sclavilor proveniți din Africa de Vest. Derivă din tradițiile religioase africane dar a preluat prin sincretism și unele elemente din religia catolică. Imigranții haitieni au răspândit v. și în S.U.A.; o variantă aparte este v. din New Orleans. Forme asemănătoare de cult (dar cu denumiri diferite) se întâlnesc și în alte ins. din Marea Caraibilor și în America de Sud. Practicile v. includ dansuri rituale în acompaniament de tobe, în timpul cărora unii participanți intră în transă (se consideră că atunci corpul lor este posedat de spirite, care transmit diverse mesaje). Printre scopurile ceremoniilor v. se numără vindecarea de boli, protejarea de forțele malefice, dezlegarea de farmece. Se practică și sacrificarea unor animale și, în mai mică măsură, unele forme de magie neagră, aspecte care au fost mult exagerate în filmele horror. În sens propriu, termenul desemnează și zeul sau obiectul sacru. Printre entitățile adorate există așa-numitele loa (spirite ale strămoșilor, ale diferitelor forțe ale naturii etc.), diferențiate în rado (benefice) și petro (malefice). V. și vodun. corectat(ă)

WOODOO v. Voodoo.