6 definiții pentru viuleț, viuliță viuleț viuliță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viuleț, ~eață a [At: CADE / P: vi-u~ / Pl: ~i, ~e / E: viu + -uleț] (Pop) 1-2 (Hip) Viu (1-2). 3 (Îla) Viu-~ În viață. 4 (Îal) Nevătămat.

VIULÉȚ, -ÍȚĂ, viuleți, -ițe, adj. (Rar) Diminutiv ai lui viu. ◊ Expr. Viu-viuleț v. viu2 (1).

VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu2. ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu2 + suf. -ul-eț.

VIULÉȚ ~i adj.m. (diminuitiv de la viu): Viu-~ teafăr și nevătămat. /viu + suf. ~leț

viuliță af [At: ISPIRESCU, U. 37 / P: vi-u~ / Pl: ~țe / E: viu + -uliță] (Pop) 1-2 (Hip) Vie Vz viu (1-2). 3 (Îla) Vie-~ În viață. 4 (Îal) Nevătămată.

VIULÍȚĂ, viulițe, adj. f. (În expr.) Vie-viuliță = vie, nevătămată. – Din viu2 + suf. -ul-iță.

Intrare: viuleț, viuliță
adjectiv masculin (AM1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viuleț
  • viulețul
  • viulețu‑
plural
  • viuleți
  • viuleții
genitiv-dativ singular
  • viuleț
  • viulețului
plural
  • viuleți
  • viuleților
vocativ singular
plural
viuliță adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viuliță
  • viulița
plural
  • viulițe
  • viulițele
genitiv-dativ singular
  • viulițe
  • viuliței
plural
  • viulițe
  • viulițelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viuleț, viuliță viuliță

etimologie:

  • viu + sufix -ul-eț.
    surse: DLRM NODEX