3 definiții pentru vituță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vituță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 187 / Pl: ~țe / E: vită + -uță] (Reg) 1-2 (Șhp) Vitișoară (1-2). 3 (Hip) Vitișoară (3).

VITÚȚĂ, vituțe, s. f. Vitișoară. Eu știu cine ne mănîncă oamenii și vituțele. CAMILAR, N. II 40. Își puseră vituțele în grajduri. AGÎRBICEANU, S. P. 28.

VITÚȚĂ, vituțe, s. f. Vitișoară. – Din vită + suf. -uță.

Intrare: vituță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituță
  • vituța
plural
  • vituțe
  • vituțele
genitiv-dativ singular
  • vituțe
  • vituței
plural
  • vituțe
  • vituțelor
vocativ singular
plural

vituță

  • surse: DLRLC DLRM 2 exemple
    exemple
    • Eu știu cine ne mănîncă oamenii și vituțele. CAMILAR, N. II 40.
      surse: DLRLC
    • Își puseră vituțele în grajduri. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vită + sufix -uță.
    surse: DLRM