3 definiții pentru vitejime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vitejime sf [At: BOJINCĂ, A. II, 169/16 / V: (îvr) vet~ / E: viteaz + -ime] 1-2 (Îvr; îf vetejime) Vitejie (2-3). 3 (Rar) Mulțime de viteji (1).

VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura că se certau vitejii. MURNU, O. 123.

VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. – Din viteaz2 + suf. -ime.

Intrare: vitejime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitejime
  • vitejimea
plural
  • vitejimi
  • vitejimile
genitiv-dativ singular
  • vitejimi
  • vitejimii
plural
  • vitejimi
  • vitejimilor
vocativ singular
plural

vitejime

  • 1. rar Mulțime de viteji.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura că se certau vitejii. MURNU, O. 123.
      surse: DLRLC

etimologie: