vijgăli v vz vijgălui

vijgălui vt [At: TAMÁS, ET. WB. 855 / V: (reg) ~li /Pzi: ~esc / E: mg vizsgálni] (Trs) 1 (Înv) A cerceta (pe cineva). 2 A susține un examen.

VIJGĂLUI vb. (Trans. SE) 1. A examina,a consulta.Așa l-au vijgăluit. TEMPEA, apud TEW. 2. A chestiona, a ancheta. Cf. TI (gl.). Etimologie: magh. vizsgálni.